Scorpion

Mi-am scuturat cleştii de nisip, dar tot
mă zgârie zguduitor pe platoşa sufletului
învelişul deşertului auriu.
Îmi susură sunetul înţepător al cozii mele veninoase
Cu care reuşesc să mă otrăvesc
Trupeşte şi sufleteşte.
"Nu m-am putut abţine" răsună un laitmotiv al firii mele
şi cântă aspru sclipirea de teama
din ochii trecătorilor nori.
Sunt un supravieţuitor al propriilor piedici.
Azi mă scufund în nisipul realităţii,
căutând cu sete deşertul care să mă adăpostească.
Unde eşti? Te aştept şi te caut mereu.
Ai grija cum mă acoperi!
Daca te voi înţepa,
gustul meu va rămâne de-a pururea în tine!
Otravă şi ambrozie,
agonie şi extaz,
înger şi demon,
infern şi iad.
Sunt aici! Găseşte-mă!
Nu te împiedica de urâţenia cleştilor mei!
Nu te speria de ascuţimea cozii mele!
Priveşte-mă cu ochii sufletului!
Ai să vezi frumuseţea mea, întinsă roz
Pe canapeaua liniştii tale.
Trebuie doar să mă săruţi,
Nu cu buzele, ci cu vorbele!